Parcul Central, şubrezit de traficul greu

Municipiul Zalău se poate mândri cu un parc central cu adevărat frumos. Deşi nu este mare, parcul zălăuanilor arată, la o privire de ansamblu, aşa cum trebuie să arate orice loc în care oamenii vin să se relaxeze, să-şi încarce „bateriile”, să socializeze, să facă mişcare. Lucrurile, însă, nu stau atât de bine, în perspectivă cel puţin, pe cât am dori.

Dincolo de felul în care a fost amenajat şi mobilat, nu ai cum să nu remarci faptul că Primăria, prin Administraţia Domeniului Public, are grija de acest parc zilnic. Zălăuanii au înţeles şi ei că grija pe care trebuie să o manifeste pentru acest parc este decisivă. Nu există nici urmă de gunoi pe jos sau pe spaţiul verde, băncile sunt curate, copacii şi arbuştii arată ca în reviste. Fântâna este curăţată tot timpul, iar atenţia pentru amănunte, preocuparea, se văd de departe. Lucrurile acestea nu pot decât să ne bucure şi să ne ofere un motiv solid să ieşim din case şi să petrecem cât mai mult timp în aer liber. Pe lângă aspectele frumoase, de necontestat, există însă şi neajunsuri, care lăsate de izbelşte, de pe o zi pe alta, sau neglijate cu lunile, vor strica tot peisajul şi vor face ca în cele din urmă, autorităţile să scoată din visterie mult mai mulţi bani pentru remedierea acestora, decât ar fi scos la început, impunând materiale şi servicii de calitate.

Obiectele ornamentale de artă se descompun

Concret, unele statui, care la inaugurarea parcului, indiferent că erau sau nu înţelese de public, arătau bine şi aduceau un plus de rafinament spaţiilor verzi, arată acum, după nici un an, ca după bombardament. Cu ocazia degradării lor, oamenii pot observa fără să se concentreze prea tare, că materialele alese pentru realizarea acestor obiecte de artă lasă extrem de mult de dorit. Ai senzaţia, privind câteva dintre ele, că artistul şi-a consolidat ipsosul cu maculatură, statuile s-au exfoliat, la propriu, şi în cele din urmă au început să se descompună şi să se risipească pe spaţiile verzi. Mobilierul exterior, din câte ştim, statuile şi lucrările menite să înfrumuseţeze un spaţiu neacoperit, trebuie să fie pregătite, ca să ne exprimăm mai plastic, să îndure intemperiile, condiţiile meteo schimbătoare, ploile, ninsorile, vijeliile sau arşiţa. Este de neconceput să plantezi o statuie într-un loc deschis, fără să iei în calcul aceste minime condiţii, înainte să aprobi execuţia unei lucrări de acest gen. Şi este păcat, pentru că ideea, banii noştri, munca artistului şi nu în ultimul rând bucuria privitorului, se prăbuşesc cu răsunet după doar două anotimpuri. Nu este un capăt de ţară, desigur, sau ceva de neînlocuit. Însă îndrăznim să sugerăm celor care se ocupă de parc, şi se ocupă bine, să aducă, după posibilităţi, lucrări confecţionate din materiale durabile, poate blocuri de piatră sau metal, care să nu mai necesite înlocuirea în fiecare sezon. Iar înainte de a scoate banii pentru astfel de lucrări, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul stemei de pe clădirea Transilvania, trebuie verificat cu mai multă răspundere dacă lucrarea a fost făcută din materiale şi la standardele prevăzute în proiect. Altfel, mulţumim, nu. Faci până iese cum trebuie, iar dacă tot nu iese, există alţi artişti la care se poate apela.

Scările şi pista bicicliştilor încep să crape

Poate cel mai trist aspect şi care, din păcate, este doar vârful unui aisberg, este cel legat de scările şi pista bicicliştilor care, cu precădere în partea superioară a parcului, încep să crape. Orice om poate bănui cu uşurinţă că aceste crăpături marchează de fapt un început sinistru, în continuarea căruia, peste un timp nu foarte îndelungat, parcul şi tot ce s-a realizat în el ar putea fi pus într-un pericol deloc de neglijat. Toate acestea nu se datorează însă, unei proaste realizări. De vreme ce partea de mijloc şi cea de la baza parcului arată intacte, iată că sus putem concluziona fără dubii  că traficul greu lucrează şi pe această latură cu simţ de răspundere. Dacă până acum doar casele oamenilor ajunşi în pragul disperării, au crăpat de poţi liniştit să bagi palma în fisuri, datorită camioanelor, autovehiculelor de mare tonaj, basculantelor, iată că încet şi sigur vine şi rândul parcului din centrul Zalăului. Dacă în doar câteva luni, putem vedea cum scările crapă deja alarmant de rău, pista la fel, este clar că peste un an, să nu spunem doi, tabloul ar putea fi unul dezolant. Ce este de făcut în această privinţă? Cui să ne mai adresăm, în veşnica şi apăsătoarea problemă a şoselei de centură, de vreme ce nici măcar prim-ministrul sau ministrul Apărării, recent ajunşi la Zalău, nu au suflat o vorbă despre această pată care ne urâţeşte viaţa, şi nu au fost în stare să întrebe măcar de ce, după zece ani, această şosea de centură zace ciuntită şi nefuncţională, ca un drum uitat de Dumnezeu. Ştim că există o serie de probleme legate de retrocedările terenurilor pe care se află Poligonul MApN, hiba principală care ţin în loc, zice-se, lucrările. Chiar şi aşa, oare chiar nu se va putea găsi niciodată nicio soluţie viabilă?

ADP a trecut deja la remedierea problemelor din parc

Ne-am adresat administratorului municipiului, Radu Nistorescu, şi l-am rugat să ne spună punctul său de vedere legat de acest aspect. „Lucrarea, în ansamblu, se află în perioada de garanţie. Am sesizat antreprenorul cu privire la toate aspectele la care faceţi referire, deja se lucrează la planul de refacere urmând ca în cel mai scurt timp să înceapă lucrările. Avem, desigur în vedere şi ornamentele, obiectele executate de artişti. Banda de marcaj a pistei se va reface complet. Acestea vor fi refăcute sau, acolo unde este cazul, înlocuite. Nu pot să pun o concluzie legată de o eventuală vină, pentru aceste lucruri, a traficului greu. Dacă acesta ar putea fi motivul pentru care o parte din scări şi pista de ciclism din partea de sus a parcului au cedat, este o problemă care ne chinuie de multă vreme iar rezolvarea ei nu ţine doar de noi. Depindem, cu această şosea de centură, şi de decizii la un nivel mult mai înalt. Şi nu doar de ele. Sperăm însă ca această situaţie, cea despre care vorbim, dar şi cea a oamenilor care suportă fără nicio vină, acest trafic, să-şi găsească o rezolvare cât mai curând. În rest, am acordat şi acordăm acestui parc o atenţie deosebită, pot să spun zi de zi. Oamenii sunt mulţumiţi, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure”, a spus administratorul Zalăului, Radu Nistorescu.

Cum am mai spus, bunele intenţii ale celor care au conceput şi ridicat acest parc sunt de necontestat, însă toate acestea trebuie păstrate, întreţinute şi îmbunătăţite zilnic, pentru ca de acest parc, singurul de altfel din zona cetrală a Zalăului şi cel mai mare din oraş, să se poată bucura generaţii de acum înainte.